Turismul de complex. În complexul de turism.
O fi fost Tenerife o Vama Veche a Spaniei, dar nu mai e demult. Cum nici Hawaii nu mai e demult Vama Veche a Statelor Unidos. Au venit nenii cu banii, şi au vrut mai mulţi bani, au făcut complex lângă complex, urbanizacion după urbanizacion, care mai de care mai autentic. Autentic orice, numai autentic să fie. Autentic englezesc, tailandez, arăbesc, poate chiar ceva mediteranean, sau uneori canariot. Uneori s-a mers pe ceva modern. În accepţiunea anilor ‘70. De atunci modernul a rămas oarecum neschimbat. Se pare că atunci a fost vârful de audienţă, şi în amintirea vremurilor bune, dezvoltatorii aplică fără complexe în continuare reţeta de succes. Doar că succesul se lasă aşteptat. Bate vântul în complexuri, chiar dacă insularii se laudă că la ei e sezon tot anul.
Complexuri la mare, complexuri mai la deal, complexuri ceva mai încolo undeva într-un câmp de cactuşi. În ton cu suburbiile de vis americane. Uşor-uşor, vor fi populate cu emigranţi mult mai săraci decât turiştii spărgători de bani pentru care au fost concepute. Cele ceva mai ‘exotice’ pot să le amintească unora de casă. La pătrat!
PS. Dacă ar exista corespondentul ecoului în arhitectură, în Tenerife putem spune că e un Grand Canyon al arhitecţilor. “Casă-casă-casă-casă..-casă…”. Gen.
