facem/dregem

Treaba asta e destinată colectării chiştoacelor. Pentru a nu polua mediul. E verde. Dar e din plastic. E niţel contraintuitiv. E ca punga în care pui scutecul murdar. După ce că scutecul ăla nu se dezintegrează în următoarele sute de ani, punga aia îl va proteja pentru primele zeci de ani. Chiştoacele la fel. Vor sta acolo la adăpostul cu capac verde.

E de la vreun festival de care am uitat, am găsit-o prin locuri unde pun lucruri pe care nu vreau să le arunc la gunoi. De data asta n-a mai ratat gunoiul. Ştiu că o să reziste oriunde ar ajunge.

Am primit cărticica asta de la Degeţica. Mulţumim Degeţica! Am ajuns cu ea la spital, V. se mai uita pe ea uneori, o aveam la îndemână mai ales când veneau doctorii în vizită la noi.

Dimineaţa au apărut o brigadă de medici cu stagiari cu tot. Cum fac ei turul. Şi în timp ce o doamnă drăguţă o consulta pe V. un membru de culoare al anturajului a prins cărticica şi a încercat să o facă atentă micuţa noastră. În fine, n-a mers, am trecut peste moment, au plecat, şi după o vreme ne dăm seama că lipseşte cărticica.

Hmm. Au luat-o ăia. Doctorii. Mai ales îl bănuiam pe ăla negru, nu că ar fi negru, dar până la urmă el s-a jucat cu ea. Suspicios, mai ales că el a plecat înainte celorlalţi, în timp ce noi încă combinam engleza cu franceza.

Probabil că nici nu erau doctori. Erau unii deghizaţi în doctori, cu un plan mârşav pentru a lua cărticica. Poate nici nu ne aflăm la un spital, poate că e un decor creat special pentru a ne păcăli pe noi şi pentru a ne extrage elegant cărticica. Am fost luaţi pe sus, nu ni s-a spus unde mergem, nu am văzut nimic pe geam, sperieturi, emoţii, suspicios de puţini pacienţi în jurul nostru. Hmm. Conspiraţia cărticicii.

Mă gândeam cum să deschid discuţia cu oamenii ăştia fără să părem rasişti. Negrul ăla ne-a furat cărticica. Ce dacă e doctor? Ne-a furat-o. Aiurea. Nu am nimic cu negrii, nici cu doctorii, dar cum rezolvăm problema?

Când mi-am luat inima în dinţi să mă duc la recepţie să fac reclamaţia cetăţeanului european cu drepturi de a nu i se fura nimic în spital, pac! Era ascunsă în faţa de pernă. Uff. Ce uşurare! 

Ironia e că se cheamă ‘Caută-mă!’. Nu o căutasem destul. Şi totuşi, cum a ajuns acolo? Sigur ăştia se joacă jocuri cu noi. Negrul ăla.