facem/dregem

Zâmbete

Când asişti la un botez şi toată lumea zâmbeşte oarecum stanjenită în timp ce bebe urlă ca din gură de şarpe.

Dar nimeni nu intervine. Toţi se bucură că nu sunt în locul lui. Probabil.

Distrează-te!

Hai găseşte-ţi un prieten şi distrează-te!

Am auzit în parc. Către un copil, evident. Un adult ar trebui să ştie mai bine că prietenii nu se găsesc aşa uşor, şi distracţia ordonată e cea mai de proastă calitate.

Probabil că adultul responsabil de plod proiectează asupra micuţului lipsurile şi nevoile personale. Pe principiul, dacă eu n-am reuşit, poate ăsta micu reuşeşte! O să-l învăţ să izbutească acolo unde eu nu am izbutit. Ceea ce oricum e aiurea, pentru că dacă nu ai izbutit tu, nici nu prea ai ce să-l înveţi pe cel mic.

Dacă eu stau prost cu viaţa socială, hai să pompăm talent social în junior. Hai, vorbeşte cu băieţelul! Dă mâna cu fetiţa! Pupă-l! Îmbrăţişeaz-o! Spune-i cum te cheamă! Întreabă-l unde e mama lui! Hai ce stai aşa? Joacă-te cu el! Distrează-te!

Uneori mă uit la lumea de la locul de joacă şi îmi imaginez că toţi copii ar schimba rolurile cu părinţii lor. Să vedem cine se distrează!

Mama, găseşte-ţi un prieten! Tata, distrează-te!